Neruda

Îmi placi cînd esti tãcutã cãci parcã esti absentã, Si mã auzi din depãrtare si vocea mea nu te atinge. Se pare cã ochii ti-ar fi zburat Si se pare cã un sãrut si-ar pecetlui buzele. Cum toate lucrurile sînt pline de sufletul meu Te ridici deasupra lor, plinã de sufletul meu. Fluture de vis, te asemeni cuvîntului melancolie. Îmi placi cînd esti tãcutã si parcã esti îndepãrtatã Si parcã te plîngi, fluture în soaptã. Si mã auzi din depãrtare si vocea mea nu te ajunge. Lasã-mã sã tac si eu cu tãcerea ta. Lasã-mã sã-ti si vorbesc prin tãcerea ta Luminoasã ca o lampã, simplã ca un inel. Esti precum e noaptea, tãcutã si înstelatã Tãcerea ta e stelarã, atît de îndepãrtatã si de simplã. Îmi placi cînd esti tãcutã cãci parcã esti absentã. Distantã si îndureratã ca si cînd ai fi murit. Un cuvînt atunci, un zîmbet ajung. Si sînt bucuros cã nu e adevãrat

iubirea...

Atunci când te îndragostesti, în tine simti ca se naste înca o fiinta, o alta faptura, care traieste în tine, ca un parazit, cum ar spune unii mai sarcastic si mai acrimonios (opinie venita în acest continut caustic doar la cei ce nu pot iubi si privesc salivând la cei ce se iubesc). Traieste în tine, dar este atât de puternica, încorporeaza atât de multa forta dinamica si de o tiranie atât de placuta, ca pune stapânire totala pe tine (nu prin puciuri sau alte lovituri de stat, dar cu vointa ta hipnotizata), chiar daca aceasta faptura de-abia s-a nascut si e un copil. Îti controleaza fiecare celula, fiecare hemoglobina ce trece prin vamele inimii, fiecare neuron ce-ti alimenteaza viata cu traire. Instaureaza în fiinta ta launtrica o tiranie, un despotism cumplit de placut. Faptura ta exterioara într-un fel moare si se transforma într-o haina, un scut al acelui copil al fericirii supreme pe care l-a adus cocorul destinului si l-a asezat în cuibul din tine. Ce frumos e copilul acesta! Dragalas si candid ca un îngeras! Îti poarta inima si gândul pe aripile lui si le duce cu el în clatorii în jurul universului, al infinitului în timp si spatiu (de aia se spune ca „libovul” îti da aripi). Aceasta fiinta serafimica, care s-a nasccut în noi în urma sarutului voluptos al sortii, este leita noua, oamenilor, atât structural, cât si fiziologic, dar cu unele (multe de fapt) particularitati unice ce o fac sursa de eutimie si euforie. Respira ca si noi, dar doar arome de trandafiri si miresme exotice ce ametesc de la kilometri polenizatoarele. Aude ca si noi, dar îsi hraneste urechile doar cu triluri de ciocârlii si privighetori si simfonii de Mozart si Beethoven. Vede ca si noi, dar peste ochii lui el si-a tras perdele bogat colorate cu picturi de da Vinci sau Rafael (de aia cei îndragostiti sunt cam orbi în privinta actiunilor si faptelor, de aia se spune ca dragostea e oarba sau, cum spunea altcineva, nu e oarba, dar nu doreste sa spuna ce vede). Se hraneste ca si noi, are stomac ca si noi, dar în stomacul lui salasluiessc fluturi pe care îi hraneste cu curcubee, cu cascade de culoare, cu aurore boreale, cu picturi renascentiste, cu pânze pe care raza de lumina si-a aruncat galetile de culori. Niste fluturi mereu înfometati si neastâmparati. Si asta e „ibostea” - furnicaturi de fluturi în stomac, adica foamea de culoare. Si asta este dorul de persoana „ibovnica” -- furnicaturile cumplite ale fulturilor flamânzi. Pentru ca persoana iubita este sursa de hrana a fluturilor, este sursa de culoare, o sursa generatoare la nesfârsit de curcubee si zâmbete de floare.

"Robie este tipul de om pe care ti-ar placea sa-l urasti: e intotdeauna bine dispus si are intotdeauna ceva pozitiv de spus. Daca cineva il intreaba cum ii merge, el raspunde:"Daca ar fi mai bine de atat, ar fi nevoi de doi oameni pentru atata bine!" E un optimist. Daca un coleg are o zi rea, Robie reuseste intotdeauna sa-l faca sa vada partea pozitiva a situatiei. Am devenit curios si intr-o zi l-am intrebat: "Nu inteleg, nu este cu putinta sa fii optimist in toate zilele, tu cum reusesti?" Robie imi raspunse: "In fiecare zi cand ma trezesc, stiu ca am doua posibilitati: Pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot sa aleg sa fiu rau dispus. Si aleg sa fiu bine dispus. Cand mi se intampla ceva rau, pot sa aleg intre a fi o victima sau pot sa aleg sa invat din ce mi s-a intamplat. Si eu aleg sa invat.De fiecare data cand cineva vine la mine sa se lamenteze pentru ceva, pot sa aleg intre a-i accepta plangerile sau pot alege sa-l ajut sa vada latura pozitiva a vietii. Si eu aleg intotdeauna partea buna a vietii. "Dar asta nu este intotdeauna asa de usor"i-am spus . "Ba da, zise Robie, intreaga viata este o problema de optiuni. Cand indepartezi din viata tot ceea ce nu conteaza cu adevarat, totul devine o chestiune de optiuni, depinde de tine sa alegi cum sa reactionezi la diverse situatii, tu trebuie sa decizi cum sa-i lasi pe altii sa-ti influenteze atitudinea fata de viata. Tu alegi sa fii bine sau rau dispus. Pana la sfarsit tu esti acela care decizi cum sa-ti traiesti viata". Dupa aceasta discutie am pierdut legatura cu Robie fiindca mi-am schimbat locul de munca, dar adesea ma regaseam gandindu-ma la cuvintele lui atunci optam pentru ceva in viata in loc sa reactionez la evenimente. Apoi am aflat ca Robie a avut un accident groaznic la locul de munca, a cazut de la 18 metri inaltime si dupa o operatie de 8 ore si dupa o indelungata spitalizare a iesit avand o placa de otel in spate. M-am dus sa-l vad si l-am intrebat daca se simte tot atat de bine. "Vrei sa vezi cicatricile mele? " "Dar cum faci sa ramai pozitiv dupa ce ti s-a intamplat? "In timp ce cadeam, primul lucru care mi-a venit in minte a fost fetita mea. Apoi in timp ce zaceam pe pamant, mi-am zis ca pot sa aleg intre a muri si a trai. Si am ales sa traiesc" "Dar nu ti-a fost frica?" "Atunci cand m-au dus la spital si am vazut expresiile fetelor surorilor si doctorilor, mi-a fost frica fiindca era de parca se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a intrebat daca am alergie si am raspuns : DA! Toti m-au privit si atunci am urlat: sunt alergic la gravitatie! Toti au izbucnit in ras, si eu le-am spus: acum operati-ma ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!" Robie m-a invatat ca in fiecare zi avem posibilitatea de a alege sa traim o viata deplina. Si este inutil sa fim mereu ingrijorati pentru maine fiindca fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie sa traim, si maine ne vom gandi la problemele de maine. La urma urmei, azi este ziua de maine pentru care iti faceai probleme ieri. "